Dezvoltarea fiziologica a porumbeilor
Ca orice pasare, si ca orice porumbel, porumbelul de carne iubeste perioada insorita si calduroasa a anului, perioada care se remarca si printr-un numar mare de descendenti obtinuti.
Despre formarea si mentinerea perechilor la porumbei se stie ca la acestia “viata de cuplu” nu este perturbata decat de disparitia unuia dintre parteneri, sau afectarea acestuia de o boala finalizata fie prin exitus, fie prin cronicizare si afectarea statusului fiziologic al individului cu afectarea vietii de relatie. In general, orice boala cu evolutie cronica are repercursiuni asupra metabolisbului, capacitatii de deplasare si evident asupra imunitatii . Daca nu intervine nici un factor care sa perturbe viata cuplului, acesta, odata format va ramane in formatul respectiv intreaga viata a partenerilor.
Reproductia porumbeilor, indiferent de rasa, este direct influentata de zona geografica si conditiile climatice asigurate de adapost. Orice pasare are un bioritm reglat de-a lungul a mii de ani, orice modificare (crestere) a perioadei de iluminat avand un efect stimulator asupra reproductiei. Manifestarile comportamentale ale porumbeilor ofera indicii despre inceputul reproductiei. In perioada imperecherii apar manifestari si gesturi deosebite ale porumbeilor, legate de constituirea perechilor, alegerea boxei de reproducere, chemarea si gonirea femelei la cuib, cuplarea propriu-zisa.
In urma imperecherii, dupa aproximativ 10 zile, femela va depune ouale. Dupa ce primul ou este depus, cel de-al doilea apare la un interval de aproximativ 44 de ore. Clocirea oualeor dureaza 17-18 zile, fiind impartita intre ambii parinti: masculul sta pe cuib intre orele 10-16, iar femela in restul zilei si toataa noaptea. In mod firesc, porumbeii depun urmatorul rand de oua cu circa 10 zile inainte ca puii din seria anterioara sa fi parasit cuibul. Dupa depunerea unui nou rand de oua, femela nu mai hraneste puii, uneori pana la eclozarea generatiei urmatoare.
Ecloziunea puiului dereaza cam o zi(24 de ore).puiul reuseste sa sparga membrana camerei cu aer si apoi coaja oului, folosindu-se de asa-numitul “diamant”, format dintr-o substanta dura, situate in varful ciocului. Coaja oului este perforata circular prin miscari repetate ale capului. Odata cu iesirea din coaja oului, puiul incepe sa respire normal, avand nevoie de caldura, asigurata in primele 10 zile de parintii care-l acopera cu deosebita grija. La eclozionare, puii sunt acoperiti cu puf embrionar, care e inlocuit cu fulgi icepand cu ziua 7 de viata.
Piuitul lor, precum si impingerea permanenta cu ciocul a pieptului sau gusii parintilor, declanseaza reflexul acestora de hranire. In primele 5-6 zile de viata,, puii sunt hraniti cu lapte ingluvial, un suc laptos, care creste in consistenta in ultimele zile. Dupa aceasta perioada, si pana la 12-15 zile puii primesc ca hrana graunte semidigerate, amestecate cu o cantitate mai mica de “lapte de gusa”. Dupa aceasta varsta, hrana puilor va fi formata exclusiv din graunte inmuiate.
Puii acumuleaza rapid in greutate, la ecloziune au circa 20-25g, la 20 de zile 300-350g, ca la 30 de zile sa ajunga la 450-500g.
Interesant
Fazele dezvoltarii fiziologice a porumbeilor sunt prezentate in imaginile de mai jos, dezvoltarea corporala se poate observa in corelatie cu varsta. Dupa varsta de 15 zile, puii de porumbel, hraniti corespunzator, incep sa aiba un ritm accelerat de crestere, odata cu ingerarea unei cantitati mai mari de cereale.
1,2,3 zile
6 zile
10 zile
15 zile
17 zile
20 zile
25 zile
28 zile
Interesul parintilor pentru pui se diminueaza odata cu depunerea unui alt rand de oua, femela fiind interesata de gasirea unui nou loc de ponta, masculul va fi cel care va ramane sa ingrijeasca puii pana la intarcare.
Maturitatea sexuala apare in medie la varsta de 5 luni de zile, moment in care indivizii incep sa devina interesati de sexul opus, practic apare o asa-zisa adolescenta. Dupa depasirea acestui moment, ponta are loc la un interval de aproximativ 3 saptamani.
De multe ori, puii obtinuti in primavara timpurie, vor deveni parinti in toamna anului respectiv. Unii din ce care sunt aproape de maturitate nu vor mai avea ponta datorita intrarii in “marea naparlire”, perioada care le solicita o cantitate mare de reserve corporale, in asa fel incat ponta va mai intarzia o perioada.
Marea naparlire este perioada de schimbare a penajului. Trebuie avut in vedere ca o schimbare a pufului ce imbrava corpul are loc pe intreg cursul anului, dar in aceasta perioada, care de cele mai multe ori se incadreaza intre august si octombrie, are loc un schim masiv de penaj, puii imbracandu-se cu un penaj mai frumos si mai rezistent, cunoscut ca si penaj de adult. Aceasta perioada se reflecta asupra metabolismului individului printr-un consum mult crescut de proteina, vitamine si oligoelemente.
Noul penaj va caracteriza fiecare individ, il va pregatai pentru temperaturile scazute din timpul iernii, si il va ajuta in gasirea perechii, respectiv formarea viitorului cuplu.